Colegiul Psihologilor, o entitate retrogradă în epoca digitalizării

Zilele acestea am avut mai multe interacțiuni cu instituții ale statului de unde am avut nevoie de documente. Le-am rezolvat pe toate online, aș spune că „din vârful patului”. Ați încercat să obțineți vreun act online? Este cel mai ușor lucru de făcut. Prima condiție este să îți creezi un cont pe platformele instituțiilor, că vorbim de primărie sau de ANAF, procedura este mult simplificată și merită fiecare efort. Odată contul creat navighezi prin site până la domeniul care te interesează. Spre exemplu, azi-noapte pe la ora 22 mi-am dat seama că nu am completat declarația 230 să redirecționez cei 3,5% din impozitul, nu mic, pe care l-am plătit statului român către o asociație. De la primării am avut de obținut documente. Completarea online a solicitării a fost rapidă, iar emiterea documentelor a durat cel mult o săptămână.

Iar azi m-am bucurat de existența tramvaiului. Folosind acest mijloc de transport am ajuns la timp unde aveam nevoie, iar găsirea unui loc de parcare în centru a fost pur și simplu o problemă care nu mi-a mai consumat timp și spațiu mental.

Nici nu am ajuns la mijlocul zilei și deja am rezolvat o mare parte din lista de azi. De vreo câteva ori am exclamat în gând și în mesaje către prietenele mele că „Digitalizarea este DUMNEZEUL care anihilează birocrația. I love it!”

Și vă veți întreba ce m-o fi apucat să laud instituțiile statului?!

După cum prea bine știți mintea noastră are acest talent ca atunci când ceva merge bine să scoată dintr-un cotlon foarte bine ascuns amintirea a ceva ce merge absolut CATASTROFAL. Cum ar fi, spre exemplu, digitalizarea Colegiului Psihologilor din România. Care lipsește cu desăvârșire, deși a existat o tentativă a Comitetului Director de a aduce această instituție în mileniul III.

În procesul verbal din data de 31 octombrie 2019 apare la punctul 8 un vot dat de cei prezenți pentru contractarea unui furnizor de servicii pentru proiectul de digitalizare a activității CPR. La vremea respectivă Directorul Executiv al CPR era Laura Cristina Pătruț, partenera de viață a domnului Florin Sava (membru al grupului universitarilor care promovează un proiect bolnav de lege), ambii făcând parte din conducerea actuală a CPR. Există prin documentele instituției un act care confirmă că pentru acest proiect a fost cuprinsă în buget suma de 50000 de euro. Bani care au ajuns în conturile unui prestator de servicii, dar care nu a mai livrat instituției și rezultatul muncii depuse. Nimeni nu a dat socoteală pentru acest eșec.

Astăzi, la șapte ani de la demararea procesului de digitalizare a CPR, lucrurile au rămas doar pe hârtie și în speranțele din ce în ce mai mici ale membrilor cotizanți. În continuare ca să obții un atestat de la CPR trebuie să depui un dosar cu o serie de acte printate, semnate și marcate „conform cu originalul”, scanate într-o anumită ordine. Apoi aștepți. Și aștepți. Și continui să aștepți cam o lună de zile când ți se întoarce un răspuns că lipsește un act. De regulă actul care lipsește este unul care este emis anterior de către însuși Colegiul Psihologilor. Iar obținerea actelor de care ai nevoie, fie că e vorba de atestate, fie că e vorba de deschidere de cabinet, fie că e vorba de acreditare de programe de formare este un proces care poate dura și jumătate de an. Adică un proces în total dispreț față de profesioniști, pe care o mână de oameni îi umilesc de la nivelul posturilor pe care le ocupă.

La Colegiul Psihologilor din România nu a ajuns vestea existenței semnăturii electronice. La instituțiile statului, care răspund și la solicitările de informații în baza Legii 544, semnătura electronică este esențială și este garanția că vei primi un răspuns în termenele prevăzute de lege.

Actuala conducere a acestei instituții este blocată în timp. În timpul în care semnătura și ștampila, precum și dosarul cu șina făceau legea în țara asta.

Colegiul Psihologilor din România este o instituție retrogradă, care a produs un proiect de lege în dispreț față de specialiștii în domeniu, sfidând reglementările europene și apelând într-un mod cinic la „protecția beneficiarilor” pentru a-și justifica incompetența, reaua voință, ura față de colegi. Toate acestea se pot observa în proiectul de lege a psihologului care încă se află în procedură parlamentară, susținut doar de deputatul Adrian Solomon de la PSD, aliatul incompetenților de la vârful CPR.